În timp ce ne uitam prin super lista de accesorii pentru perdele și draperii, uimiți fiind de varietatea acestora (serios, lemn, metal, albe, negre, in forme și stiluri diferite, tot felul de cârlige și cleme interesante, la care cineva CHIAR s-a gândit cum să le facă) ne-a lovit întrebarea aia, existențială: unde s-a născut nevoia pentru frumos prin casele noastre? Sper că ești pregătit(ă), pentru că spoiler alert: NU VA URMA O LECȚIE BORING de istorie, ci mai degrabă o poveste lejeră despre frumos și estetic. Să facem lumină așadar, în stiluri și trend-uri.
Nu mare (pentru că știm că deja știi asta) îți va fi mirarea să afli, că practica amenajării interioare a început chiar la egiptenii antici. Ei nu aveau atunci storuri pentru protecție solară, bandă pentru draperie și sisteme d-ăstea faine pentru perdele, daaaaar puteai găsi în casele egiptenilor mobilier de bază, îmbogățit cu piei de animale, textile simple, picturi murale grafice, biografice și spirituale, sculpturi și urne pictate. Ornamentele din aur găsite în mormintele egiptene (cum ar fi cele ale regelui Tutankamon) și bibelourile erau semne ale bunăstării și făceau diferența între clasele sociale.
Hai, mai stai, citește, că lucrurile interesante de-abia acum încep!
Civilizațiile romană și greacă au surclasat arta egipteană de amenajare interioară și accesorizare. Pentru casele lor, mobilierul grecesc elaborat din lemn avea deja decorațiuni complicate din fildeș și argint, în timp ce romanii s-au concentrat să îmbine frumosul cu utilul – acesta era adesea realizat din piatră, marmură, lemn sau bronz și era accesorizat prin perne și tapiserii expresive. Când ne gândim la romani și greci, ne vin în minte imagini cu podele de mozaic fascinante, picturi murale și fresce, mmmm, un vis!
Odată cu începutul anilor 1800, s-a putut observa o mai multă libertate în amenajarea interioară și joaca dintre fomă și culoare.
Facem câțiva pași istorici și ajungem la perioada Evului Mediu Întunecat. După perioada de ornamentație decorativă, design-ul ia o turnură sumbră, din cauza războaielor. Austeritate, lambriuri greoaie, mobilier creat doar în scopul funcționalității, piatră, decoruri reci și simpliste, fără a lua în calcul partea estetică, ce să mai? Parcă nu am zăbovi prea mult timp prin perioada asta întunecată, unde ia frumosul de unde nu-i.
Haideți rapid prin Renaștere! De-a lungul secolelor al XV-lea și al XVI-lea, avem parte de o schimbare esențială de paradigmă, nevoia pentru frumos și estetică capătă valențe extraordinare în această perioadă. Arhitecții vremii au început să creeze case cu note decorative excepționale, inclusiv podele de marmură, lucrări din lemn cu incrustații ornamentate, picturi și mobilier realizat cu cele mai bune materiale. Palate din Franța, much?
De exemplu. Palatul Versailles din Franța a folosit în mod remarcabil elementele de design interior baroc, cum ar fi marmura și piatra colorate, vitraliile, tavanele pictate în culori vivide și coloanele spiralate. Până în secolul al XVIII-lea, designerii de interior europeni au făcut ca stilul rococo să fie din ce în ce mai popular, lăsând să intre influența asiatică, cu imprimeuri florale și mobilier încrustat cu detalii exotice precum fildeșul și sideful. Apoi a venit aspectul neoclasic de la sfârșitul secolului al XVIII-lea, o reinterpretare îndepărtată a renumitelor elemente de design găsite în Roma antică la care se adaugau materiale fine din mătase, satin și catifea colorate strălucitor.
Odată cu începutul anilor 1800, s-a putut observa o mai multă libertate în ceea ce privește amenajarea interioară și joaca dintre fomă și culoare. Și în următoarele două secole, o serie de mișcări inovatoare și moderne de design interior s-au demodat pe măsură ce vremurile s-au schimbat, inclusiv în stilul Art Deco, Art Nouveau, victorian și stilul Bauhaus.
Secolul al XIX-lea a văzut, totuși, aprecierea supremă și popularizarea designului interior. Nemaifiind exclusiv dedicate regilor și caselor cetățenilor bogați, posibilitățile de amenajări interioare care îmbunătățesc viața au început să atingă mase critice la sfârșitul anilor 1800. Am incercat, dar, parcă tot a sunat ca o mini-lecție de istorie. De unde am pornit? A, da, de la accesoriile astea faine pe care le avem și care îți îmbogățesc și rafinează casa! Hai, dă o geană AICI, și nu uita că design-ul și frumosul au crescut odată cu noi.
Epoca de piatră 6000-2000 î.Hr
Nevoia pentru frumos există de când omul și pământul: locuințe făcute din noroi, decorate cu piei de animale și bețe.
Perioada neolitică între 2000 și 1700 î.Hr
Apare primul obiect din ceramică lucrat manual care avea dublu scop: practic și scop decorativ.
Egiptul Antic 2700
Pentru prima data, existau oameni care locuiau în structuri pe lângă colibele de noroi. Noile structuri aveau picturi murale care înfățișau istoria și credințele lor. Mobilierul avea obiecte decorative precum vaze și sculpturi – văzute pentru prima dată.
Imperiul Grec între 1200 și 31 î.Hr
Progresele în civilizație și în stilul de viață ii-au făcut pe oameni să decoreze casele în stilul lor unic pentru prima dată, grecii mai bogați aveau mobilier încrustat cu detalii ornamentate din fildeș și argint. Stâlpii și coloanele greceși au însemnat motive cheie în această epocă, iar grecii au creat, de asemenea, reguli și proceduri standard pentru construcția clădirilor.
Imperiul Roman 753 î.Hr. până la 480 d.Hr
O epocă austeră în care membrii regali nu au putut să-și etaleze bogăția prin casele lor. Romanii și-au decorat casele cu picturi murale și mozaicuri, iar mobilierul avea picioare cu gheare.
Evul Întunecat între 900 și 1500
Evul Întunecat a lăsat o amprentă fadă și în designul interior, oamenii optând pentru pereți simpli din lemn cu lambriuri, mobilier minimalist și podele din plăci de piatră.
Imperiul Bizantin între 500 și 1500
În această perioadă, cupolele mari și decorul decadent au ocupat centrul atenției.
Perioada Renașterii 1400-1600
Frumusețea designului interior a însemnat un pas uriaș în timpul perioadei Renașterii, cu mobilier grandios, nuanțe vibrante și textile luxoase precum mătasea și catifea. Pentru că la acel moment covoarele erau prea prețioase și scumpe chiar și pentru cei mai bogați oameni, acestea au fost folosite ca artă decorativă pentru pereți.
Gotic între 1140 și 1400
Ca răspuns la timpurile întunecate, ornamentele decorative și culorile îndrăznețe au fost din nou caracteristici proeminente ale design-ului interior. Două semne distinctive ale epocii gotice până astăzi sunt ferestrele multiple pentru case mai luminoase și planurile de etaj deschise.
Baroc între 1590 și 1725
În această perioadă avem rețeta perfectă pentru un design interior soptuos: elemente artistice ostentative și ultra-bogate, cu vitralii, coloane răsucite, marmură colorată, tavane pictate, oglinzi aurite și candelabre supradimensionate.
Partea interesantă abia acum începe!
